Ca sa ne si culturalizam (in cap) puțin, l-am întrebat pe ChatGPT “Care sunt regiunile de vin ale Italiei?” si am primit răspuns:

Italia este renumită pentru bogăția și diversitatea sa în ceea ce privește vinurile, iar câteva dintre marile regiuni vinicole includ:

1. Toscana: Celebră pentru vinurile sale roșii de calitate, precum Chianti, Brunello di Montalcino și Vino Nobile di Montepulciano. Peisajul pitoresc al Toscanei completează perfect experiența de degustare a vinurilor.

2. Piemonte: Cunoscută pentru vinurile sale roșii elegante, cum ar fi Barolo și Barbaresco, realizate din struguri Nebbiolo. De asemenea, Piemonte este faimos pentru vinul său alb, Moscato d’Asti.

3. Veneto: Aici se găsește regiunea Valpolicella, renumită pentru vinurile sale roșii de calitate, precum Amarone și Valpolicella Ripasso. De asemenea, Veneto este casa celebrului vin spumant Prosecco.

4. Sicilia: Insula Sicilia este una dintre cele mai mari regiuni vinicole din Italia, producând o varietate de vinuri, de la vinuri roșii robuste, cum ar fi Nero d’Avola, la vinuri albe fructate, cum ar fi Grillo și Catarratto.

5. Puglia: Cunoscută pentru vinurile sale roșii bogate și robuste, cum ar fi Primitivo și Negroamaro. Regiunea este situată în partea sudică a Italiei și beneficiază de un climat cald și mediteranean.

Acestea sunt doar câteva dintre regiunile vinicole celebre din Italia, dar țara are o gamă largă și diversă de vinuri, fiecare regiune oferind propria sa poveste și caracteristică distinctivă în lumea vinurilor.

In poza de mai jos, aliniamentul de start, in ordinea recomandata pentru degustare

La asta am mai adăugat, pentru partea finala, in care degustarea este pe planul doi dar “noi ce mai bem”, doua sticle de Negro-Amaro:

Si acuma sa le discutam pe rand.

1. Kaltern – Pinot Nero Riserva  2021 – Un Pinot Noir decent, nimic spectaculos. Nota de pe Vivino 3.8 este cam nedreapta, prea exigentă. Eu i-am dat 4.
2. Caiarossa – Toscana 2019 – bun, scump, bine cotat pe Vivino (4.3), bine apreciat de participanți.
3. Musso – Pora Barbaresco  2019 – strugure Nebbiolo. Vivino 4.1. Mie mi-a placut mai mult decât 2, bun, dar in mod clar alt stil.
4. Tagaro – Piè del Monaco Limited Edition Primitivo – Vivino 4.4 Alcool 17%! Aș expected, mai mult zahat decat la celelalte.

Ultimele doua:

5. Varvaglione – Collezione Privata Negroamaro del Salento – Vivino 4.3

6. Feudi Salentini – Collezione ’53 Old Vines Negroamaro del Salento 2019 – Vivino 4.1

A fost o seara grea dar dificilă. Am biruit cu mare dificultate.

O doamnă caută sa traverseze pe scurtătura lângă afișul electoral în care primarul sectorului doi ne hipnotizează cu sloganul electoral super-intelectual “Fără scurtături”.

M-am uitat pe dexonline.ro și nu am văzut nicio conotație negativă, ce este rău în “cărare care urmează distanța cea mai scurtă între două puncte”? Sau chiar în sensurile metaforice? E întotdeauna rău să alegi drumul cel mai scurt si eficient?

As vota #USR dar pe bune, sunt asa de rupți de realitate… Aș fi zis și semidocți dar in comparație cu ăilalți par adevărați intelectuali.

De la stanga la dreapta, in ordinea recomandata pentru degustare:

1. Domaine Faiveley – Rouge Beaune 1 CRU, Clos De L’Ecu 2017. Regiunea Burgundia. Soi Pinot Noir. Pret 50-60 eur. Vivino 4.1 / 215.
2. Chateau Faugeres – Saint Emilion Gran Cru classe 2018. Regiunea Bordeaux. Soi Merlot (85%). Pret 50-60 eur. Vivino 4.2 / 8732
3. Chateau Lebecorge – Margaux 2018. Regiunea Bordeaux. Soi Cabernet Sauvignon, Merlot, Cabernet Franc, Petit Verdot. Pret 50-60 eur. Vivino 4.1 / 725. Note: Robert Parker 93, James Suckling  94, Wine Spectator  95, Wine Enthusiast 95
4. Halos de Jupiter – Chateauneuf du Pape Adrastee 2020. Regiunea Rhone. Soi Grenache. Pret 70-80 eur. Vivino 4.4 / 34.

A fost e seara epică, evident. Cu ce impresii am rămas după degustare

• nr 1 din lista, Pinot Noir a fost senzațional si asta este foarte ciudat pentru mine care nu eram deloc un fan al acestui soi. Dar cred ca mă convertesc. I-am dat nota 5/5 pe Vivino
• nr 2 si 3 – bune, “normale”, sunt obișnuit cu stilul cabernet + merlot sau invers. nu aș mai cumpara. le-am dat nota 4/5 pe Vivino
• nr 4 – spectaculos, i-am dat 5/5 pe Vivino. In afara bugetului meu dar aș mai cumpara pentru vreo ocazie specială.

O cartelă era o linie de cod sau de date. Noi, copii, încercam sa scriem pe ele “HAI STEAUA” sau alte prostioare cu litere mari, din perforațiile alea.

Prin 1986, la Clubul Copiilor au apărut calculatoare personale HC-85 (clona de ZX Spectrum) plus casetofon. Programele se încărcau de pe casete audio, care puteau fi folosite si la scris date sau copiat software. Casetele se derulau cu creionul ca sa poată fi folosit casetofonul de altcineva in timpul asta. Încărcatul programelor era un hit-and-miss, depindea de calitatea audio, de casetofon samd. Plus ca era foarte slow, ca si ordin de marime, se incarcau 32KB de date sau cod (in general jocuri) in aproximativ 5 minute. Casetele cu jocuri erau piratate (nu originale) și le vindeau diverși băieți deștepți care aveau casetofon dublu caset pe care se puteau copia. Așa ceva:

Înainte sa ajung la primele floppy-disk, am folosit, pe Felix-C-256 hard-drives. Astea erau ceva cilindric (de fapt tronconic) cat o oala de sarmale si unitatea era cat o mașina de spălat.

Prin 1986-1987, primele floppy-disks pe care le-am folosit erau de 8 inch, ulterior am folosit si de 5.25 inch. Erau really floppy, nu rigide cum au aparut ulterior cele de 3.5 inch. Poza din Wikipedia:

De primul hard-disk intr-un IBM-PC (primul folosit de mine) am povestit in IT în România, înainte de ’89.

Așa ca o sa spun povestea mea personală, cum am dat de calculatoare si ce si cum am făcut cu ele înainte de 1989 (România Ceaușistă).

In 1983 am început clasa a 9a la Liceul de Matematica Fizica din Slobozia (Ialomița). Eram la clasa de informatica, o noutate pe atunci. Slobozia era, alături de Petroșani, unul dintre cele doua orașe non-universitare care aveau o clasă de informatica. În plus, mama mea lucra la Centrul de Calcul ca personal auxiliar (adică nu era inginer IT ca majoritatea celorlalți angajați).

Centrul de Calcul era o instituție (firma cum am spune azi) care exista în fiecare reședință de județ si numai acolo existau calculatoare si erau angajați ingineri IT si programatori. Toate celelalte firme din județ care aveau nevoi de calcul, făceau contract cu Centrul de Calcul.

Încă nu apăruseră calculatoarele personale pe la noi așa că prin calculator se înțelegea ceva gen unul sau mai multe dulapuri cât un frigider, unități de disc cât o mașina de spălat, imprimante cu ace (cred), perforatoare de cartele cât un pian, dispuse în mai multe camere. Tot acest mamut era sistemul Felix C 256. In sala calculatoarelor se intra numai cu încălțăminte de schimb și era temperatura controlată. Nu cred ca existau aere condiționate nicăieri în oraș în afara de Centrul de Calcul.

Daca nu știți ce sunt alea cartele perforate, asta era metoda de introducere de date si programe, erau niște bucăți de carton si fiecare reprezenta o linie de cod sau de date, prin niște perforații codificate: https://en.wikipedia.org/wiki/Punched_card.

Așa, deci eram eu în clasa a 9a, la clasa de informatica si aveam în programa disciplina Informatica. Profesori de specialitate nu existau așa ca veneau sa ne predea ingineri din Centrul de Calcul, de obicei cei mai tineri. Asta cred că a fost un lucru bun. Am început cu “din ce este compus un calculator” pe partea de hardware si “scheme logice cu creionul pe hârtie” pe partea de software. Despre astea o sa scriu un articol dedicat.

Apoi am început sa învățăm limbajul de programare Fortran. In afara de exerciții banale, gen scrieți un program care sa rezolve ecuația de gradul doi, nu îmi amintesc mare lucru aici. Dar avea o instrucțiune care parcă era făcuta pentru asta: arithmetic IF statement.

Am trecut brusc la Basic! Prin 1984 au apărut în Centrul de Calcul doua calculatoare personale aMIC, împreuna cu doua cărți de introducere în limbajul Basic si programe exemplificative (coordonator Adrian Petrescu). Unul dintre aceste calculatoare personale a fost pus la lucru multe nopți, la mine acasă. Se conecta la televizor si avea tastatura încorporată. Din păcate nu aveam casetofon sa salvam programele, dar scriam chestii gen sa se deseneze graficul funcției, sa se simuleze un joc de ruleta cu grafica (rudimentara).

Cumva prin aceeași perioada (85?) m-am jucat în Centrul de Calcul si cu un Felix M118, cu sistem de operare CP/M, tastatura, monitor si floppy. Imi aduc aminte ca am citit pe el “Legile lui Murphy”, circulau sub forma de fișier text cu niște coduri de control pentru formatare la imprimanta.

Tot pe atunci (85-86?) au adus în Centrul de Calcul un Independent. Asta era ceva fabulos, o clona de DEC-PDP-11 cu sistem de operare ceva tip Unix si cu mai multe terminale legate la același sistem central. M-am jucat o noapte cu el, pana am reușit sa fac privilege escalation, m-au lăsat seara cu user simplu si m-au găsit dimineața cu root. M-au dat afara (eram elev de liceu, nu angajat, dar nu m-au mai lăsat pe terminale) si așa a trecut pe lângă mine șansa să fi învățat Unix din vreme.

M-am întors la calculatoarele personale care deveneau mai accesibile si in 1985 (cred) am fost la o sesiune de comunicări științifice ale elevilor cu un program care implementa un algoritm de calcul al unui arbore partial de cost minim, pe calculator personal aMIC. Eram a 11a si făceam teoria grafurilor la informatica, foarte mișto.

Tot in clasa a 11 (sau a 12? 1985/1986) am fost la Olimpiada Națională de Informatica unde nu am făcut mai nimic, dar nu asta conta. Imi aduc aminte una dintre probleme care mi s-a părut interesantă.

Trebuia sa scrii în Assiris (asta era limbajul de asamblare de pe Felix-C) doua rutine de pack/unpack pentru a reprezenta un timestamp gen an-luna-zi-ora-minut-secunda pe cât mai puțin biți posibil si sa apelezi rutinele astea din Fortran. Mă depășea grav, eu nu am învățat Assiris, am trecut direct la Z80. Ideea acolo era ceva de genul sa reprezinți ora 0-23 pe 5 bits, luna intre 1-12 4 bits etc. In total 28 de bits fără an si acum depinde pe câți bits alegeai sa codifici anul. Nu cred ca auziseră de Unix time care ar fi fost mult mai elegant (32 de biti).

Pe la începutul lui 1986 au apărut la Casa Copiilor (pentru cine nu știe, un fel de club al copiilor unde existau cercuri de electronică, de aeromodelism, navomodelism si altele si puteai sa te înscrii la un cerc si sa mergi după ore) primele calculatoare HC 85, o clona românească de ZX Spectrum. Pe astea, intre 1986 si 1988 m-am jucat tot felul de joculețe, am programat în Basic-ul lor special și am învățat Assembler Z80, cred ca am încercat și puțin Pascal. Mă interesau joculețele mai mult din perspectiva a cum sunt făcute, nu am trecut niciodată de nivelul 7-8 la Chuckie Egg dar am reusit, cu greu, o tura completa cu Harrier Attack!

Tot in 1986, am fost într-o tabără de informatică la Târgu-Mureș unde niște studenți la Informatica Universitatea București ne-au predat chestii super-avansate, titlul era “Stiva – esenta recursivității si recursivitatea – începutul inteligenței artificiale“. Programarea începea sa devină interesantă. Ca fapt divers, in aceeași tabăra era și Andrei Pitis, nu ne-am cunoscut acolo dar ne-am adus aminte amândoi mai târziu.

Acolo, in tabăra, îi invidiam pe colegii care știau maghiara si aveau niște reviste super colorate din Ungaria, pline de informații si programe, majoritatea despre ZX Spectrum. Aș fi dat orice sa pun mana pe cartea Complete Spectrum ROM Disassembly.

Prin 1987 au apărut în Centrul de Calcul un HC-85 cu unitate de floppy disk (cred ca 160K pe un floppy) si apoi (1988?) primul IBM PC cu sistem de operare MS-DOS, cu monitor CGA (4 culori!) si hard disk intern de 5MB. Pe asta îmi amintesc ca l-am împărțit în 4 partiții pentru ca mi se părea atât de mare discul ca nu știai ce sa faci cu el.

In 1988 toamna am început facultatea (anul 1 la Electronică în București) si am revenit la cartele, dar măcar, de data asta, era cu limbajul de programare Pascal. In paralel mă jucam cu Turbo Pascal pe IBM-PC.

Prin 1989, am văzut prin cămine o alta clona româneasca de ZX Spectrum, celebra Cobra care avea 64 KB RAM si mai multe ROMs selectabile la boot, multi-boot Spectrum Basic, CP/M, Z80 Assembler.

Tot 1989, în cămin, am scris ceva cod pe un calculator personal Amiga (al unui coleg), cu procesor Motorola 68000 si care avea nu mai știu câtă memorie, cred ca 256KB. Ce mi s-a părut spectaculos era ca puteai sa aloci fără niciun truc special mai mult de 64K RAM, ceea ce pe IBM-PC cu 8086 nu prea se putea. Matrici (de date) uriase, asta visam.

Apoi a venit Revoluția.

Azi o să recomand un canal de Youtube, susținut de un medic foarte instruit si care aduce argumente si referințe științifice, mult peste altele: https://www.youtube.com/@NutritionMadeSimple .

La data la care scriu am ramas doar la cateva idei simple, pentru mine :

1. fără zahar
2. calitatea pe primul loc. mâncare sănătoasa (“eat food”)
3. e bine sa mănanci mai puțin decât crezi ca ți-ar trebui (“not too much”)
4. mai puțină carne roșie, mai mult pește și “mostly plants”

Si o sa vă mai spun că s-au ieftinit extrem de mult cântarele inteligente ‘body composition’ și ajută mult pentru urmărit evoluția in timp a diverșilor parametri corporali. Eu mi-am cumpărat ăsta de pe emag (il gasiti și mai ieftin prin alte magazine): Cantar inteligent Xiaomi Mi Body Composition Scale 2. Aplicația necesară pe Android se numeste Zepp Life.

Să mâncați bine!

Autorul are o perspectivă interesanta, pe de o parte din punctul de vedere al unui (fost) medic, pe de altă parte din punctul de vedere al unui analist financiar de risc (adică statistică). Și pentru că studiile asupra a mii de persoane care au trăit peste 100 de ani nu au gasit legături foarte clare între acestea sau ceva reguli clare de urmat, a hotărât să atace problema din alt unghi și anume care sunt cauzele cele mai probabile ale deceselor la persoane peste 40-50 de ani si cum ar putea fi acestea minimizate.

Așa că arată cum sa faci sport (exagerat de mult după părerea mea), cum să te ferești de bolile cardio-vasculare, cum să sa abordezi bolile metabolice (obezitate, ficat gras, diabet, hipertensiune) prin nutriție și fasting, cum să dormi bine, cum să fii sănătos mental. Are și capitole speciale despre cancer si Alzheimer.

În unele cazuri cam face reclama la clinica lui de longevitate, dar nah, dacă esti în USA și ai bani, poate merită să îi faci o vizită.

Mi-a mai plăcut și că am găsit, pentru prima dată, o critică pertinentă a dietei ketogenice și a postului negru îndelungat. Pe scurt, potențialele probleme ar fi, mai ales după 40-50 de ani:

• grăsimile pe care le ingerezi în loc de carbohidrați ar putea crește riscul cardiovascular (soluția? mai multe grăsimi “de calitate”, cum ar fi avocado, nuci, pește gras și mai puțină carne rosie)
• posibila pierdere în masă musculară (de aceea trebuie cuplat cu antrenamente fizice de forță, la orice vârstă)
• dacă intentionezi să scazi mai mult în greutate, după “șocul” inițial în care pierzi 5-10 kilograme într-o lună, te cam plafonezi și atunci trebuie să începi sa evaluezi un pic cam câte calorii bagi in tine, adică nu e chiar “oricât” cum zice la dieta keto
• la postul negru pe termen lung, posibilă scădere temporara a imunității

Acestea fiind spuse, eu sunt în continuare un adept al keto+intermittent fasting, doar că, unu, trebuie procedat cu grijă și doi, nu e pentru oricine.

Cel mai puternic “medicament” pentru longevitate este exercițiul fizic, argumentează Peter Attia, apoi nutriția (ce, când si cât mâncăm), apoi somnul bun. Și desigur, sanatatea emoționala. In fond, dacă ești nefericit, de ce ți-ai dori sa traiești mult?

Câteva video-uri care suplimenteaza cartea pot fi gasite aici.

Pe alocuri, cartea este greoaie, cu multe detalii medicale potrivite mai mult pentru profesioniști (medici), dar, per total, o recomand 100% oricui interesat de subiect.

Aici o sa pun aici cateva idei din si despre cartile respective, dar intai cateva idei generale care razbat cam prin toate:

• in ultimii 10 ani s-au facut progrese si descoperiri remarcabile in domeniul nutritiei. multe dintre ideile vechi sunt gresite: este obligatoriu sa mananci carbohidrati (ca sa ai energie), diabetul de tip 2 nu se poate trata, trebuie sa mamanci low-fat, trebuie sa mananci minim 3 mese si 5 snack-uri pe zi etc
• majoritatea medicilor si chiar si nutritionisti nu sunt la curent cu aceste noi descoperiri, sustin in continuare tâmpenii si deci sunt foarte periculosi pentru tine
• zaharul (sub orice forma) este foarte-foarte rau pentru sanatatea ta si trebuie evitat cu orice pret. Carbohidratii (paine, cartofi, orez, paste) nu sunt prea departe

Glucose Revolution by Jessie Inchauspe exista si in limba romana (Editura Publica). Este poate blândă dintre toate si de aceea e bine sa incepi cu ea (mai accepta cate un mic dulce pe ici pe colo). Arata foarte clar efectele negative ale zaharului in alimentatie. Se adreseaza in general oamenilor sanatosi dar care au probleme cu greutatea sau sunt pre-diabetici. Cea mai spectaculoasa informatie: conteaza ordinea in care mananci alimentele, incepe tot timpul cu o salata!

Ketogenic Bible by Jacob Wilson – tot ce trebuie sa stii despre dieta keto (termenul dieta este un pic impropriu pentru ca de fapt este un stil de viata sustenabil pe termen lung.): de la istorie, baze stiintifice, beneficii pentru sanatate, cum si de ce slabesti fara restrictii calorice pana la cum sa incepi si retete concrete.

Metabolical by Robert H. Lustig – titlul este un joc de cuvinte de la metabolism + diabolic. Autorul, medic, pur si simplu demoleaza industria BigFood si industria BigFarma, metodic si documentat. Mâncare procesata (adica mai tot ce cumperi din supermarket) = obezitate, diabet, hipertensiune, cancer. Medicamente care trateaza efectele, nu cauza. Cum sa iti citesti singur testele de sange. Dieta keto vs dieta vegana vs dieta mediteraneana – toate sunt ok dar fara mancare procesata. Despre fasting si intermitent fasting. Ce suplimente sa iei si ce nu. Inainte de revolutia industriala, zaharul era un condiment rar, apoi prin producerea la scara larga a devenit un drog.

Codul greutatii corporale de Dr. Jason Fung (exista in limba romana, titlul in engleza aste Obesity Code) face parte dintr-o serie de 3 carti (Diabetes Code, Cancer Code) si din nou, analizeaza toata istoria dietelor si luptei cu obezitatea, toate studiile relevante si explica cum insulina te ingrasa si cum apare rezistenta la insulina. Solutia impotriva tuturor astea? Finalul cartii pare anticlimactic: fara carbohidrati si cu intermitent fasting. Asta e tot! Iata pe scurt regulile lui Jason Fung:

1. Reduceti consumul de zaharuri adaugate (desert foarte rar, nu luati gustari, fara bauturi dulci)
2. Reduceti consumul de cereale rafinate (paine, covrigi, pizza, patiserie, paste, cartofi, orez)
3. Limitati consumul de proteine (20-30% din totalul aportului caloric)
4. Cresteti consumul de grasimi naturale
5. Cresteti consumul de fibre si otet (protectori)
6. Si ultima piesa din puzzle, postul (negru).

Un mic comentariu aici: in romana cuvantul post are o conotatie religioasa si inseamna sa nu mananci alimente de origine animala. In engleza, fast/fasting nu legatura cu religia si inseamna de fapt post negru. Adica sa nu mananci nimic. Uneori se foloseste termenul water fast care inseamna ca ai voie doar apa.

Modelul de intermitent fasting propus de dr. Jason Fung se mai numeste alternate day fasting: nu mananci luni, miercuri, vineri si in rest normal, 3 mese pe zi (dar cu low-carb, evident).

Mai am si alte carti, dar astea sunt cele care m-au impresionat. O sa urmeze un articol despre experientele mele. Pana atunci, sa fiti sanatosi!

L-am luat de pe www.amazon.de pentru ca preturile pe site-urile din Romania erau aberante la momentul respectiv, cu pret + 50% fata de UE. Si intre 400 de euro si 600 de euro e ceva diferenta. Nu, nu am invatat germana, dar este foarte usor sa comanzi de pe amazon.de, au varianta sa vizualizezi site-ul in limba engleza

Am studiat inainte care sunt diferentele si opinia fata de tableta Remarkable (2) care, la fel, are stylus dar este mult mai orientata spre scris pe tableta decat spre citit.

Am facut alegerea buna, sunt super incantat sa citesc pe acest Kindle cu ecran mare. Sincer, pe cel anterior (Kindle paperwhite sau asa ceva), cu ecran de 7 inch, il foloseam o data pe an. Pe asta nou, de cand l-am cumparat, in prima luna am citit (si cumparat, evident) cel putin 7-8 carti. On this one, well done, Amazon.

Oricum nu sunt mare desenator, dar incerc sa imi imbunatasc skill-urile. Mi-a placut prezentarea asta pe YT:

“How to draw to remember more | Graham Shaw | TEDxVienna” https://www.youtube.com/watch?v=gj3ZnKlHqxI